A. În sistemul clasic,
peste placa de beton se aplică termoizolația (placa de polistiren
extrudat), apoi hidroizolația (eventual cu o șapă între ele) și
celelalte straturi care vor constitui suprafața exterioară, de finisaj
(pietriș, plăci ceramice, pământ pentru vegetație etc).
B. Sistemul inversat pune
termoizolația deasupra hidroizolației, în ordinea aplicării pe stratul
suport. Pentru ca termoizolația să nu rămână expusă in mod extrem
căldurii și particulelor nedorite de pământ, nisip sau pietriș, se poate
interveni cu un strat de protecție (geotextil), urmat de suprafața
exterioară.
În
prezent, sunt folosite ambele sisteme, desi sistemul inversat câștigă
tot mai mult teren, datorită câtorva avantaje: durata de viață
superioară, posibilitatea de a monta sistemul indiferent de conditiile
meteorologice (dupa hidroizolare) și posibilitatea de a schimba stratul
final fără teama de a deteriora hidroizolația.
